HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

DEFINITIE:

          Hipertensiunea arterială e un sindrom caracteriat prin creşterea presiunii sistolice şi a celei diastolice peste valorile normale. După O.M.S. se consideră valori normale pentru presiunea maximă 140 - 160 mm Hg, interpretate în raport cu vârsta, sexul şi greutatea, iar pentru minimă 90 - 95 mm Hg.

SIMPTOMATOLOGIE:

 

         Clasic se deosebesc trei stadii:

              Stadiul prehipertensiv - poate fi afirmat pe baza ascendenţei ereditare hipertensive, apariţiei unor puseuri tensionale trecătoare şi a unor teste care stabilesc creşterea anormală a presiunii arteriale, comparativ cu normalul. Cel mai cunoscut este testul presor la rece, care este pozitiv când, introducând mâna în apă la 4°, valorile T.A. cresc cu peste 40 mm Hg.

              Stadiul de hipertensiune intermitentă,- caracterizat prin perioade de hipertensiune, fără alte semne clinice, alternând cu perioade normale.

               Stadiul de hipertensiune permanent - în peste 90% din cazuri, hipertensiunea arterială este depistată în acest stadiu. După manifestări se deosebesc:

                      1. Forma benignă, care evoluează progresiv şi se caracterizează prin:

                         - semne care apar la examenul arterelor, artere sinuoase şi rigide, puls bine bătut;'

                         - semne de fragilitate capilară; diverse manifestări hemoragice (epistaxis, metroragii, uneori hematemeze, hemoragii retiniene etc.);

                         -  semne cerebrale: cefalee occipitală, de obicei dimineaţa, la trezire, ameţeli, oboseală, astenie, insomnie, tulburări de memorie şi concentrare, modificări de caracter, frecvent tulburări de vedere ("muşte zburătoare", vedere înceţoşată); cefalee cu caracter pulsatil, ameţeală, tulburările de vedere şi tulburările trecătoare de conştientă şi de limbaj sunt cele mai frecvente tulburări funcţionale, comune tuturor formelor de hipertensiune;

                         - furnicături la nivelul extremităţilor, ameţeli, senzaţia de "deget mort";

                         - examenul inimii relevă subiectiv palpitaţii, dureri precordiale, diferite grade de disp-nee, iar obiectiv, semne de mărire a inimii stângi (hipertrofie şi digitaţie);

                         - radiologia, electrocardiografia, fundul de ochi şi probele funcţionale renale apreciază gradul de evolutivitate a hipertensiunii arteriale.

               In ultimul stadiu al formei benigne - care se instalează după mulţi ani de evoluţie -apar complicaţii: insuficienţă cardiacă stângă sau totală cardiopatie ischemică, complicaţii cerebrale sau renale.

                     2. Forma malignă are o evoluţie rapidă şi o mortalitate ridicată. Poate fi malignă de la început sau se poate maligniza pe parcurs. Valorile tensionale sunt mari, în special cea diastolică depăşind 130 mm Hg, rezistente la tratament. Starea generală este alterată rapid (astenie, slăbire, paloare, cefalee intensă), fundul de ochi

TRATAMENT:

          Tratamentul hipertensiunii arteriale, trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul rând normalizarea valorilor tensionale. El trebuie să ţină seama de anumite principii şi orientări:

-  explorarea trebuie bine făcută deoarece sunt hipertensiuni care beneficiază de tratament chirurgical (hipertensiunile renovasculare).
- tratamentul trebuie să fie complex, igieno dietetic, medicamentos etc.
- tratamentul trebuie individualizat şi stabilit în condiţii de ambulator, nu de spital.
-  drogurile hipotensive vor fi administrate la început în cantităţi mai mici şi mărite apoi progresiv până la normalizarea tensiunii arteriale. Este bine ca drogurile hipotensive să fie asociate şi la începutul tratamentului asocierea să cuprindă un hipotensiv cu un diuretic tiazidic.
-  trebuie ţinut seama de ateroscleroza asociată, de aici (mai ales la vârstnici) decurgând prudenţă, pentru a nu precipita accidente vasculare cerebrale, coronariene şi periferice (niciodată nu se va începe cu doze mari, brutale).
- deoarece multe hipertensiuni sunt consecinţa sau sunt asociate aterosclerozei, regimul şi tratamenutul vor fi adaptate acesteia din urmă. Se vor combate obezitatea, guta, diabetul zaharat, hiperlipoproteinemiile etc.
- repausul nu trebuie să fie absolut. Exerciţiile fizice, mersul pe jos şi gimnastica medicală, fac parte din tratament. Efortul fizic va fi dozat şi adaptat posibilităţilor bolnavului.
- sedativele şi tranchilizantele sunt de multe ori necesare.
-  dieta va fi săracă în colesterol şi în grăsimi saturate (vezi tratamentul dietetic al hipertensiunii arteriale la capitolul  "Noţiuni de alimentaţie şi dietetică").
- este bine ca tratamentul să fie şi vasodilatator coronarian, deoarece asociaţia cardiopatie ischemică - hipertensiune arterială, este foarte frecventă.
- nu orice hipertensiune urmează să primească tratament hipotensiv. Astfel în formele labile, de gradul I, etc., este suficient regimul dietetic, eventual tranchilizante şi sedative.

     Regimul de viaţă - constă în limitarea eforturilor fizice, cu lucru de 6 - 8 ore pe zi, după caz, cu respectarea orelor de somn şi a orelor de masă. Au o mare importanţă mijloacele psihoterapice, combaterea anxietăţii şi evitarea situaţiilor conflictuale din mediul de viaţă sau de muncă. Vor fi căutate şi încurajate elementele de satisfacţie din profesiunea bolnavului, vor fi cultivate preocupările care produc relaxarea (plimbări, lectură, muzică, teatru).

            Regimul va fi echilibrat şi suficient, urmărindu-se menţinerea unei greutăţi normale, în caz de obezitate, va fi hipocaloric; în caz de ateroscleroză, hipolipidic şi hipocaloric etc. Dar, indiferent de bolile asociate, va fi hipo- sau desodat. Regimul strict desodat (orez, fructe, zahăr), cu mai puţin de 0,5 g sare/zi, se aplică în formele foarte severe, dar este greu de respectat. Regimul desodat relativ (2 - 5 g sare/zi) este mai uşor de acceptat, fiind utilizat în majoritatea hipertensiunilor. Pentru aprecierea generală a conţinutului în sare se ia ca reper faptul că raţia de NaCl consumată zilnic de un adult sănătos este de 10 - 14 g, din care 2/5 provin din sare folosită la pregătirea alimentelor şi cea pusă la masă, 2/5 sunt furnizate de sarea din pâine şi 1/5 de sarea din lapte şi derivatele sale, produse de mezelărie etc. Regimul desodat nu poate fi standardizat, ci adaptat în funcţie de starea clinică.

      Tratamentul medicamentos - foloseşte numeroşi agenţi hipotensivi: sedative şi hipnotice (barbiturice, Bromoval, Clordelazin, tranchilizante), Hydergine (Redergin), reserpină (Hiposerpil), comprimate de 0,25 mg; Raunervil, fiole de 1 ml - 2,5 mg i.v., hidrazino-ftalazine (Hipopresol, drajeuri de 0,025 g; Apresolină; Hipazin - (asociere de reserpină şi hidralazină - Guanetidină, comprimate de 0,010 g), clonidină (Catapresan), gangliople-gice (Ganlion, Pendiomid, fiole de 2 ml - 0,075 g). Metildopa (Dopegyt, comprimate de 0,250 g sau fiole) Propranolol (Inderal), Pargylin şi diuretice (Nefrix, Furosemid, Acid etacrinic, Aldactonă etc.).

     Tratamentul vizează normalizarea valorilor tensionale. Efectul este atins dacă T.A. oscileazaă între 90/70 şi 130/90 mm Hg în ortostatism şi nu depăşeşsc 170/110 mm Hg în decubit.

     Hipotensoarele pot fi clasificate astfel:

     - Vasodilatatoare, cu acţiune asupra peretului vascular fără relaţie cu terminaţiile nervoase: Hidralazină, Minoxidilul, Verapamilul, Nifedipina, Diureticele (care acţionează reducând volumul sanghin), Nitroprusiatul de sodiu şi Diazoxidul.
     - Hipotensoare cu acţiune pe receptorii simpatici, blocând transmiterea adrenergică:
     - blocante ale receptorilor alfa adrenergici (Prazosin, Fentolamină)
     - blocante ale receptorilor beta adrenergici: (Proprânololul şi celelalte).
    - blocantele receptorilor alfa şi beta adrenergici (Labetalolul - Tenormin).
     - Cu acţiune asupra fibrelor nervoase, simpatice, postganglionare sau terminaţiile nervoase: Guanetidină, Rezerpina şi Alfametildopa. Ultimele două acţionează şi asupra sistemului nervos central.
     - Cu acţiune asupra ganglionilor autonomi simpatici: Trimetaphan.
     - Cu acţiune asupra sistemului nervos central: Clonidină, Alfametildopa şi Rezerpina.
     - Cu acţiune asupra volumului sanghin: Diureticele.
     - Antagonişti ai sistemului renină - angiotensină. Dintre aceştia Saralazina (Antagonist al Angiotensinei II) şi Teprotid, Captopril, Hipotensor (Inhibitor ai angiotensinei I în II).

       Scăderea T.A. trebuie să fie lentă,. deoarece scăderile bruşte pot produce accidente grave în teritorii vitale: creier, miocard, rinichi.