PNEUMONIILE

DEFINITIE:

- boli inflamatorii acute de cauză preponderent infecţioasă caracterizate prin alveolită exudativă şi/sau infiltrate inflamator  interstiţial, manifestate clinic şi radiologic prin sindrom de condensare pulmonară

DIAGNOSTIC POZITIV:

Anamneza: debut, context epidemiologic, vârstă, teren

                        ·frison, febră, junghi toracic, expectoraţie

Clinic: percuţie, stetacustic

Radiologic

·pozitiv

                    ·diferenţial cu: atelectazia, plămân de stază, edem pulmonar acut, infarct pulmonar, neoplasm

TRATAMENT:

Peniciline G, A

§eficacitate păstrată faţă de pneumococ

§amoxicilina în asociere cu acidul clavulanic

§eficient asupra bacililor Gram negativi secretanţi de b-lactamază

§stafilococ

§Klebsiella

Macrolidele (eritromicina)

§de elecţie în pneumoniile atipice (interstiţiale)

§Legionella

§pneumococul în 20% rezistent

   Cotrimoxazolul (Biseptol)

—de evitat (rezistenţe frecvente)

—indicat eventual în BPOC

   Cicline (Tetracicline)

—indicate în pneumoniile interstiţiale

—  (Chlamidia, Rickettsii, Mycoplasma)

—pneumococul rezistent în 50%

   Chinolone (Pefloxacin, Ciprofloxacin)

—acţionează pe bacili Gram negativi, stafilococ, Legionella

—numai pentru pneumonii intraspitaliceşti

—inactive pe pneumococ

Cefalosporine

§generaţia 1 a : numai în BPOC

§generaţia 2 a : active şi pe bacili Gram negativi

§generaţia 3 a : active pe bacili Gram negativi şi anaerobi

      nu acţionează pe Legionella

      numai în spital

Ureido-penicilinele (Piperaciclina)

§rezervată pentru bacilul piocianic

§acţiune remarcabilă asupra bacililor Gram negativi, pozitivi şi anaerobi

1.Pneumonii acute interstiţiale:

—la adult tânăr

—în colectivitate

—cu debut progresiv (Mycoplasma)

—cu semne extrapulmonare

—contact cu păsări (Chlamydia)

—mediu agricol (Rickettsia)

▪eritromicina 3x1 g

▪doxicilina 200 mg

2.Suprainfecţii postvirale

—Haemophillus, stafilococ, pneumococ

—amoxicilină + acid clavulanic: 2.o – 2,4 g/10 zile

—cefalosporine 1 a: 3x1g /10 zile

—macrolidele (eritromicina) se evită de primă intenţie: inactivă frecvent pe Haemophillus şi pneumococ

3.Pneumonii acute necomplicate

—penicilina G: 1 mil/4-6 ore/7-10 zile

—amoxicilina: 4x1 g/10 zile

—alternativă: eritromicina: 3x1 g/10 zile

4.Pneumonii acute complicate

—Legionella: eritromicină iv + rifampicină/3 săptămâni

—alcoolism (Klebsiella, anaerobi, stafilococ)

—piperacilina

—cefalosporine generaţia 3a

—chinolone

5.Pneumonii de inhalare

—cefalosporine generaţia 3a

—chinolone

Read More

ASTMUL

DEFINIŢIE:
      Astmul este o afecţiune a căilor respiratorii caracterizată printr-o reactivitate crescută a arborelui traheo-bronşic la o multitudine de stimuli. Astmul se manifestă printr-o îngustare generalizată a conductelor aeriene, care poate ceda spontan sau ca răspuns la terapie şi prin accese de dispnee, tuse şi wheezing.

EXAMEN CLINIC:
      Simptomele astmului constau din triada: dispnee, tuse şi wheezing, La începutul atacului, pacientul are o senzaţie de constricţie toracică, de obicei însoţită de tuse neproductivă. Respiraţia devine audibilă-hârâitoare, iar wheezing-ul devine proeminent în ambele faze ale respiraţiei, expirul se alungeşte şi pacienţii au frecvent tahipnee, tahicardie si o uşoară hipertensiune sistolică. Plămânii devin rapid hiperinflaţi, iar diametrul anteroposterior al toracelui creşte. Dacă criza este severă sau prelungită, zgomotele respiratorii (murmurul vezicular) pot dispărea, iar wheezing-ul capătă o tonalitate foarte înaltă. Apoi, muşchii accesori respiratori intră în acţiune si treptat apare pulsul paradoxal.
     Terminarea unui episod este frecvent marcată de tuse cu expectoraţie groasă, filantă, care adesea ia forma căilor aeriene distale şi care la examenul microscopic are frecvent eozinofile si cristale Charcot-Leyden.
     Mai puţin caracteristic, un pacient astmatic poate acuza episoade intermitente de tuse seacă, neproductivă sau de dispnee la efort.

 

DIAGNOSTIC:
      Diagnosticul de astm se stabileşte prin demonstrarea obstrucţiei reversibile a căilor aeriene. Reversi­bilitatea este definită convenţional ca o creştere cu 15 procente sau mai mult a FEV, (VEMS) după 2 puff-uri dintr-un agonisi beta-adrenergic.

TRATAMENT:
       Medicamentele disponibile pentru tratamentul astmului pot fi grupate în două mari categorii: medicamente care inhibă contracţia musculaturii netede (agoniştii beta-adrenergici, metilxantinele şi anticoli-nergicele) şi agenţi care previn şi/sau diminuează inflamaţia (glucocorticoizii şi agenţii stabilizatori ai mastocitelor) 

Read More