ENCEFALITELE

Definitie

Boli caracterizate prin inflamaţia creierului în întregime sau parţială, sunt provocate de variaţi agenţi infecţioşi, bacterii, fungi, protozoare, rickettsii şi de toxinele lor; clinic se manifestă printr-o simptomatologie neuropsihică în funcţie de leziunile produse. Uneori acelaşi agent infecţios afectează şi meningele, rezultând o meningoencefalită şi/sau măduva spinării rezultând o encefalomielită.

Tablou clinic

 

•      Incubația 4-10 zile.

•      Debutul: brusc, cu febră înaltă – 40°C, cefalee, vărsături, amețeli, tremurături, semne meningiene moderate.

•      Perioada de stare se caracterizează prin: stare confuzională, tulburări de vorbire, delir, agitaţie, convulsii, apatie, stupor, comă, paralizii. Febra se menţine înaltă 7-10 zile, apoi scade treptat. LCR este clar cu o pleiocitoză minimă sau moderată (200-500 celule/mm3), proteinorahie ridicată 100-300mg%, glicorahie normală.

•      Evoluţia este variabilă, în multe cazuri putând fi favorabilă după 1-3 săptămâni de febră. Mortalitatea: 10-20%.

•      Sechele: întârziere mintală, tulburări de comportament, instabilitate emoţională, paralizii spastice, atrofii musculare, tremur, rigiditate.

Tratament

•      Pe prim plan în terapie se situează reducerea edemului cerebral utilizând antiinflamatoare steroidiene (Dexametazon, Hidrocortizon hemisuccinat, Solu-medrol, Manitol, Furosemid).

•      Tratamentul etiologic se instituie doar în cazul encefalitei herpetice (Aciclovir 30 mg/kgc/zi, Valaciclovir, Brivudină).

•      Tratament simptomatic: antitermice, anticonvulsivante (Diazepam, Fenobarbital, Carbamazepin), vitamine grup B (B1, B6, B12), perfuzii endovenoase de rehidratare, repaus şi tratament în unităţi speciale (ATI) în cazurile care necesită protezare respiratorie.