PAROSMIA

DEFINITIE:

     Interpretarea  eronata a mirosurilor. Mirosul real exista numai ca este perceput neplacut, chiar daca este agreabil.

     Se intalneste in stari fiziologice: sarcina, alaptare, menopauza sau stari patologice: gripa, surmenaj, tabes, paralizie generala, traumatisme  craniene, intoxicatii medicamentoase,    tumori cerebrale.

 

           

Read More

CACOSMIA

DEFINITIE:

            Perceperea  de  catre  o persoana sau  de  anturaj  a  unor        mirosuri   urate  ce  par  a  proveni  din  caile   aerodigestive        superioare.  Cei interesati simt miros de supuratie,  putrefactie        sau fermentatie.

            

DIAGNOSTICUL POZITIV -  se stabileste  pe  baza  senzatiilor bolnavilor si pe baza examenului obiectiv fizic si functional.

            - CACOSMIILE  SUBIECTIVE - sunt percepute numai de bolnav,  in        cadrul  gripei sau dupa traumatisme craniene a regiunii  frontale sau occipitale sau pot reprezenta halucintatii olfactive.

            - CACOSMIILE OBIECTIVE - sunt percepute atat de bolnav cat si        de anturaj. Sunt de origine:

             - nazosinuzala  - intalnite in ozena,  sinuzite maxilare odontogene cazeoase, corpii straini nazali sau rinoliti;

             - de origine faringiana - secretii in foseta  Rosenmuller, secretii din vegetatiile adenoide, amigdalitele cronice  criptice  cazeoase;

             - de origine bucodentara: carii dentare, gingivite,  pioree        alveolara;

             - de origine auriculara - puroiul din cutia  timpanica  se        scurge prin trompa in rinofaringe;

             - de origine hepatica;

             - de origine pulmonara: supuratii pulmonare.

   

TRATAMENTUL: - urmareste indepartarea cauzelor.

 

Read More

ANOSMIA

DEFINITIE:

ANOSMIA - reprezinta abolirea mirosului.

             Tulburarile anosmice intereseaza simultan mirosul si gustul        pentru  ca  senzatiile  gustative sunt  sub  dependenta  nervului  olfactiv. Bolnavii cu anosmie nu au nici un gust.

             Anosmia are cauze multiple:

             - obstructie  nazala mecanica - deviatie  de  sept  nazal,tumori,   sinechii  septtoturbinale,  rinita  acuta si  cronica  hipertrofica,   alergia   nazala,  care  se   opune   patrunderii  particulelor odorinectoare catre zona olfactiva

             - atrofia, alterarea epiteliului olfactiv - intoxicatii  cu  nicotina,  la  cei  ce lucreaza in  mediu  crom,  ciment,  plumb, vulcanizarea cauciucului, folosirea abuziva a vasoconstrictoarelor

             - nevrite olfactive - gripa, viroze neurotrope;

             - sectionarea filetelor olfactive - fracturi  frontobazare cu interesarea lamei ciuruite a etmoidului;

             - lipsa de functiune a epiteliului senzorial olfactiv - la laringectomizatii total;

            - atrofia nervului olfactiv: proces de imbatranire, abuzul de mirosuri tari, avitaminoza.

             Diagnosticul anosmiilor se bazeaza pe interogatoriu, rinoscopie   anterioara,   rinoscopie   posterioara,   examenul  functiei  respiratorii  nazale si  examenul  functional  olfactiv  calitativ  si cantitativ.

           

             Anosmiile din cursul inflamatiilor acute si subacute  sunt tranzitorii. Se intalnesc  anosmii  persistente   dupa   unele  afectiuni  pasagere  sau necunoscute (gripa) sau  rinite  cronice  specifice, sinuzite,  etmoidite  si  ozena.   Unele   afectiuni  infectioase   determina   anosmie: meningite purulente sau tuberculoase, poliomelita; intoxicatiile endogene  (diabeoremie) sau exogene (profesionale sau medicamentoase)

             Examenul obiectiv rinoscopic pune in evidenta leziunile patologice  nazale. Se efectueaza examenul  functional  olfactiv, care  este  dificil  pentru  ca  nu  sunt  mirosuri  primare si stabilirea pragului de miros este dificila.

TRATAMENT:  

 

        Vizeaza rezolvarea respiratiei nazale. In nevritele infectioase se indica tratament trofic nervos cu vitamina B1, B2, B6, fosfobion.

        In  atrofia receptorului periferic olfactiv  si  infectiuni ale filetelor nervoase anosmia este definitiva.

Read More

EPISTAXISUL

DEFINITIE:

     Prin  termenul  de "epistaxis" se  defineşte  scurgerea de sânge  prin  nas (rinoragia), picatură cu  picatură. Epistaxisul este întâlnit adeseori în practica medicală, fie sub forma uşoară (cantitate mică, oprit spontan), fie sub o formă gravă, care pune viaţa bolnavului în pericol.

 
SIMPTOMATOLOGIE:

    Simptomatologia bolnavului cu epistaxis este dramatizată, pentru că sângerarea totdeauna sperie, indiferent de  cantitate.  În funcţie de durata sângerării şi de cantitatea de sânge pierdută apar modificari ale stării  generale, traduse prin scăderea tensiunii  arteriale,  paliditatea  tegumentelor  şi mucoaselor, transpiraţii, sete.

TRATAMENT:

     Se urmăreşte oprirea hemoragiei, vindecarea afecţiunii cauzale şi combaterea anemiei secundare.

              În primul rând sunt îndepărtaţi aparţinătorii, bolnavul se descheie  la  gulerul cămăşii, se debarasează fosele nazale de cheaguri. Pentru oprirea  hemoragiei sunt o serie de metode locale, în raport cu gravitatea hemoragiei.           

              În epistaxisurile uşoare (esenţiale şi o parte din cele inflamatorii) se va proceda la compresiunea digitală a aripii nazale pe sept sau aplicarea în        fosa nazală sângerândă a unui tampon de vată îmbibată în apă oxigenată.  Pentru prevenirea recidivelor se face cauterizarea chimică a petei vasculare sângerânde cu perlă de nitrat de argint sau electric (electrocoagulare), după  prealabila anestezie locală.

             În epistaxisurile mijlocii (leucemii, insuficienţa renală) se încearcă  aplicarea locală de tampoane biologice  (bucăţi de fibrină, peliculă de trombină, fragmente de gelaspon, gelfoam) sau  meşe  rezorbabile (surgicel, merocel) care în contact cu sângele formează o masă gelatinoasa ce asigură hemostaza. Dacă nu se stăpâneşte sângerarea, se practică tamponamentul anterior, sub protecţie de antibiotice, hemostatice pe cale generală, timp de 48 ore. După efectuarea tamponamentului anterior, controlul hemostazei se  face prin bucofaringoscopie. Dacă tamponamentul anterior este insuficient, atunci când sângerarea îşi are sediul posterior, se recurge la tamponamentul posterior  completat cu tamponamentul anterior, care se menţine 72 ore, sub protecţie de antibiotice, hemostatice. Sângerarea posterioară este specifică        hipertensiunii  arteriale. După efectuarea tamponamentului posterior se efectuează tratamentul afecţiunii cauzale hipotensor, care este indispensabil.

             Decizia de a efectua oprirea sângerării la un hipertensiv este dată de aspectul general al bolnavului, unde pierderea de sânge se face cu rapiditate, într-un timp foarte  scurt. Un bolnav care prezintă valori tensionale crescute este lăsat  să sângereze, pentru că în acest fel se face depleţia  sangvină şi aceasta nu reprezintă decât o supapă de siguranţă pentru organism (pentru a evita o ruptură arterială cerebrală!).

             Dacă şi după efectuarea tamponamentului  posterior sângerarea continuă şi starea generală a bolnavului se agravează se practică ligaturi  arteriale  -  ligatura arterei carotide externe şi ligatura arterei etmoidale anterioare.

             Se pot practica embolizări arteriale selective.

             După oprirea sângerării se recurge la rezolvarea cauzei declanşatoare a sângerării.

             Când sângerarea a fost mare şi s-a instalat anemia, în scop de combatere a anemiei şi cu rol hemostatic se fac transfuzii mici şi repetate de sânge proaspăt, care aduce elemente noi pentru remontarea bolnavului.

 

Read More

PACREATITA ACUTA

DEFINITIE:

      Este o afectiune inflamatorie a pancreasului si poate fi de doua tipuri: acuta sau cronica.

ETIOPATOGENIE:
    
      Exista multe cause de pancreatita acuta, dar mecanismele prin care acestea determina inflamatia inca nu au fost identificate.
    - ingestia de alcool
    - calculi biliar
    - traumatisme
    - hipertrigliceridemia
    - hipercalcemia
    - post-medicamentoase
    - cause vasculare si vasculite. (lupus eritematos sistemic, angeita necrozanta, purpura trombocitopenica), etc.

TABLOU CLINIC:

Durerea abdominală consti­tuie simptomul major al pancreatitei acute. Durerea poate varia de la un disconfort uşor şi tolerabil, la o suferinţă severă, constantă, invalidantă. Caracteristic, durerea, care este constantă şi are un caracter sfredelitor, este localizată în epigastru şi în regiunea periombilicală şi iradiază frecvent în spate, ca şi în piept, în flancuri şi în abdomenul inferior. Frecvent, durerea devine mai intensă atunci când pacientul se află în decubit dorsal şi se ameliorează adesea atunci când pacientul se aşează, cu trunchiul flectat şi genunchii ridicaţi. Alte simptome frecvente sunt greaţa, vărsăturile şi distensia abdominală, determinate de hipomotilitatea gastrică şi intestinală şi de peritonita chimică.

TRATAMENT:

     La majoritatea pacienţilor (85-90%) cu pancreatită acută, boala este autolimitată şi se remite spontan, frecvent la 3-7 zile de la instituirea tratamentului. Tratamentul conven­ţional include (1) analgezice pentru durere, (2) fluide intra-venoase şi coloizi pentru a menţine normal volumul intra-vascular, (3) oprirea oricărui aport alimentar oral şi (4) aspiraţie nazogastrică, pentru a scădea eliberarea de gastrină din stomac şi pentru a împiedica trecerea conţinutului gastric în duoden.

Read More

PNEUMONIILE

DEFINITIE:

- boli inflamatorii acute de cauză preponderent infecţioasă caracterizate prin alveolită exudativă şi/sau infiltrate inflamator  interstiţial, manifestate clinic şi radiologic prin sindrom de condensare pulmonară

DIAGNOSTIC POZITIV:

Anamneza: debut, context epidemiologic, vârstă, teren

                        ·frison, febră, junghi toracic, expectoraţie

Clinic: percuţie, stetacustic

Radiologic

·pozitiv

                    ·diferenţial cu: atelectazia, plămân de stază, edem pulmonar acut, infarct pulmonar, neoplasm

TRATAMENT:

Peniciline G, A

§eficacitate păstrată faţă de pneumococ

§amoxicilina în asociere cu acidul clavulanic

§eficient asupra bacililor Gram negativi secretanţi de b-lactamază

§stafilococ

§Klebsiella

Macrolidele (eritromicina)

§de elecţie în pneumoniile atipice (interstiţiale)

§Legionella

§pneumococul în 20% rezistent

   Cotrimoxazolul (Biseptol)

—de evitat (rezistenţe frecvente)

—indicat eventual în BPOC

   Cicline (Tetracicline)

—indicate în pneumoniile interstiţiale

—  (Chlamidia, Rickettsii, Mycoplasma)

—pneumococul rezistent în 50%

   Chinolone (Pefloxacin, Ciprofloxacin)

—acţionează pe bacili Gram negativi, stafilococ, Legionella

—numai pentru pneumonii intraspitaliceşti

—inactive pe pneumococ

Cefalosporine

§generaţia 1 a : numai în BPOC

§generaţia 2 a : active şi pe bacili Gram negativi

§generaţia 3 a : active pe bacili Gram negativi şi anaerobi

      nu acţionează pe Legionella

      numai în spital

Ureido-penicilinele (Piperaciclina)

§rezervată pentru bacilul piocianic

§acţiune remarcabilă asupra bacililor Gram negativi, pozitivi şi anaerobi

1.Pneumonii acute interstiţiale:

—la adult tânăr

—în colectivitate

—cu debut progresiv (Mycoplasma)

—cu semne extrapulmonare

—contact cu păsări (Chlamydia)

—mediu agricol (Rickettsia)

▪eritromicina 3x1 g

▪doxicilina 200 mg

2.Suprainfecţii postvirale

—Haemophillus, stafilococ, pneumococ

—amoxicilină + acid clavulanic: 2.o – 2,4 g/10 zile

—cefalosporine 1 a: 3x1g /10 zile

—macrolidele (eritromicina) se evită de primă intenţie: inactivă frecvent pe Haemophillus şi pneumococ

3.Pneumonii acute necomplicate

—penicilina G: 1 mil/4-6 ore/7-10 zile

—amoxicilina: 4x1 g/10 zile

—alternativă: eritromicina: 3x1 g/10 zile

4.Pneumonii acute complicate

—Legionella: eritromicină iv + rifampicină/3 săptămâni

—alcoolism (Klebsiella, anaerobi, stafilococ)

—piperacilina

—cefalosporine generaţia 3a

—chinolone

5.Pneumonii de inhalare

—cefalosporine generaţia 3a

—chinolone

Read More